Poftim, degetul e pătat de cerneală. Ce vrei, dovadă mai bună?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:28:40 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Foarte simplu, despre Marcelina... starea ei, pe cât se pare, e destul de rea.

- Nu cred. Sunt convins că ți-a adus o scrisoare.

- Da? Și de la cine, mă rog?

- De la cineva căruia femeile nu-i spun niciodată numele... poate că era chiar răspunsul la biletul scăpat pe fereastră.

- Are haz că vrei să mă convingi și pe mine acum.

- Ia dă-mi, te rog, mâna. Dă-mi-o, că nu ți-o mănânc.

- Poftim, degetul e pătat de cerneală. Ce vrei, dovadă mai bună?

- Asta-i dovadă? Mă faci să râd.

- M-am fript la lumânare, pe când lucram la gherghef.

- Și se știe că e bine să-nmoi imediat degetul în cerneală, ca să-ți treacă.

- Așa? Bine. Atunci, să vedem ce spune martorul al doilea.

- Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

- Sigur că lipsește. Am făcut-o cornet pentru bomboanele pe care le-am trimis fetiței lui Figaro.

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Mă distruge plictiseala. -Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.

Necioplitule! Se cunoaște că ești deprins să vorbești numai cu caii.

Citat aleatoriu