Aia? Era scrisoarea vărului meu, căzuse din buzunar.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:37:36 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Și, cu asta, v-am salutat!

- Of, bine că s-a dus.

- Trebuie să recunoști că tânărul soldat nu era lipsit nici de spirit, nici de educație.

- Găsești? În ce mă privește, sunt fericit c-am scăpat de el.

- Trebuie să constat însă că nu ești deloc curioasă să citești împreună cu mine scrisoarea pe care ți-a dat-o.

- Ce scrisoare?

- Aia? Era scrisoarea vărului meu, căzuse din buzunar.

- Cum îți căzuse din buzunar? Când am văzut foarte bine c-a scos-o din buzunarul lui...

- Ei, ți s-a părut.

- Mă rog, ce te costă s-o citim?

- Ca să fiu sinceră, nici nu știu unde-am pus-o.

- Îți spun eu: în buzunarul șorțului.

- Da? Probabil, din distracție.

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Mă distruge plictiseala. -Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.

Necioplitule! Se cunoaște că ești deprins să vorbești numai cu caii.

Citat aleatoriu