Îți repet că e scrisoarea vărului meu, aceeași pe care dumneata mi-ai dat-o ieri. De altfel, deschisă...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:38:04 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Ca să fiu sinceră, nici nu știu unde-am pus-o.

- Îți spun eu: în buzunarul șorțului.

- Da? Probabil, din distracție.

- Ia dă-o-ncoace.

- Iar ți s-a năzărit ceva?

- Dar dumneata ce motiv ai să nu mi-o arăți?

- Îți repet că e scrisoarea vărului meu, aceeași pe care dumneata mi-ai dat-o ieri. De altfel, deschisă...

- Și, pentru că veni vorba, află, te rog, că libertatea pe care ți-o iei de a-mi deschide scrisorile, îmi displace cu desăvârșire.

- Nu înțeleg...

- Ce, eu îți deschid scrisorile dumitale? Nu. Atunci, cu ce drept mi le deschizi pe ale mele? Dac-o faci din gelozie, mă insulți. Și, dacă e din abuz de autoritate uzurpată, sunt și mai revoltată.

- Dar e nemaipomenit să-și permită cineva să deschidă scrisorile altora.

- Și-afară de asta, eu nu-ți sunt soție.

- Acum vrei să mă scoți pe mine vinovat, ca să uit de biletul pe care ți l-a trimis ibovnicul.

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Mă distruge plictiseala. -Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.

Necioplitule! Se cunoaște că ești deprins să vorbești numai cu caii.

Citat aleatoriu