Cât sunt de nenorocită! Ce viață! Mă-năbuș de furie! Oh, îmi vine rău, mor!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:39:12 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Ca să-ți piară pofta asta, mă duc să-ncui ușa de la intrare.

- Doamne sfinte, ce e de făcut? Dar stai... îl învăț eu minte.

- Pun în buzunar, în locul biletului, scrisoarea vărului.

- Așa, acum sper că pot s-o văd...

- Și cu ce drept, mă rog?

- Mai bine mor, decât să ți-o dau!

- Cât sunt de nenorocită! Ce viață! Mă-năbuș de furie! Oh, îmi vine rău, mor!

- Poftim. A leșinat... să-i aduc puțină apă... adică, nu, acum e momentul să citesc scrisoarea. Până nu-și vine-n fire.

- Ce nebunie și pe om, că vrea neapărat să afle tocmai lucrul pe care se teme să-l știe.

- În fine, să vedem: Dragă Rozina, îți scriu... Aoleu, ce-am făcut?

- A avut dreptate, e scrisoarea vărului.

- Of, gelozia dracului! Acum, trebuie s-o îmbunez.

- Noroc că nu știe c-am citit scrisoarea.

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Mă distruge plictiseala. -Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.

Necioplitule! Se cunoaște că ești deprins să vorbești numai cu caii.

Citat aleatoriu