Mă duc acum s-o văd pe Marcelina, căreia Figaro i-a pus, nu-nțeleg de ce, ventuze la tălpi.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:41:30 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Poftim, citește-o.

- Purtarea asta sinceră mi-alungă toate bănuielile. Chiar dacă aș mai fi rămas cu vreuna...

- Acum te rog eu să citești.

- Se poate să-ți aduc asemenea injurie?

- Mă superi, dacă refuzi.

- Te rog să socotești acest refuz ca o dovadă a încrederii mele absolute și să nu mai vorbim de asta.

- Mă duc acum s-o văd pe Marcelina, căreia Figaro i-a pus, nu-nțeleg de ce, ventuze la tălpi.

- Nu vrei să vii și dumneata?

- Și, pentru că ne-am împăcat, dă-mi, te rog, mâna, micuța mea.

- Dac-ai vrea să mă iubești, nici nu știi ce fericită ai

- Dac-ai putea să-mi placi, cum te-aș mai iubi...

- N-avea nicio grijă, o să-ți plac.

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Mă distruge plictiseala. -Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.

Necioplitule! Se cunoaște că ești deprins să vorbești numai cu caii.

Citat aleatoriu