Nu-mi vine să cred că nu-l cunoști pe Alonzo.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:03:49 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Numai Bazil ar putea să mă lămurească. Să trimit să-l cheme.

- Servitori, veniți încoa! Am uitat că nu mai am pe nimeni... poate s-o-ndura vreun vecin, oricine-o fi...

- Hei, veniți, cineva, veniți! Strig degeaba, nu vine nimeni.

- Cum să nu-ți pierzi mințile, cum să n-ajungi nebun de-a binelea?

- Doctorul Bartholo, zăpăcit de urzeala de încurcături, din care nu se mai poate descurca, l-a adus pe don Bazil, ca să se consulte împreună.

- E aproape miezul nopții și doctorul n-a obosit să-l tot descoase pe don Bazil, insistând mereu asupra acelorași întrebări.

- Nu-mi vine să cred că nu-l cunoști pe Alonzo.

- Poți să mă-ntrebi și de-o sută de ori, și tot asta am să-ți răspund.

- Nu-l cunosc. Faptul că ți-a dat scrisoarea Rozinei înseamnă că era trimis din partea contelui...

- Deși, judecând după greutatea pungii pe care mi-a dat-o, s-ar putea să fi fost chiar contele, în persoană!

- Nu cred. Ce, așa arată contele?

- Dar, fiindcă veni vorba de pungă, cum se face că ai primit-o?

- Ce era să fac? Toți păreați înțeleși și mă trimiteați mereu să mă culc, așa că eu, până la urmă, n-am mai priceput nimic.

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Mă distruge plictiseala. -Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.

Necioplitule! Se cunoaște că ești deprins să vorbești numai cu caii.

Citat aleatoriu