Ce voce drăgăstoasă! Când colo, el nu e decât unealta josnică a unui corupător...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Bărbierul din Sevilla (1954).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:09:18 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Du-te sus, ascunde-te la Marcelina. Eu fug să aduc autoritățile.

- Cât sunt de nenorocită!

- Parcă dragostea doctorului mă poate despăgubi...

- Nu mă mai duc la Marcelina, rămân aici.

- Vreau să-l văd, când o să intre pe fereastră și-o să dea ochii cu mine...

- Și ce figură nobilă și atrăgătoare avea!

- Ce voce drăgăstoasă! Când colo, el nu e decât unealta josnică a unui corupător...

- Nenorocita de mine!

- Ah, Doamne, deschide cineva oblonul ferestrei... mi-e frică, fug!

- Sunt ud leoarcă... frumoasă vreme pentru aventuri...

- Cum vi se pare noaptea asta, cu ploaie torențială, cu tunete și fulgere?

- Pentru mine, nu prea e... Dacă ne surprinde cineva aici?

- Ce, ți-e frică? Ești cu mine.

[...]

Cele mai bune replici din film

Uite, vezi? În caietul ăsta trebuie să fie șase foi. Eu le număr în fiecare dimineață. Și azi le-am numărat... ia să ne uităm înc-o dată. Una-două-trei... poftim! A șasea lipsește.

Asta e culmea moralei: cu o singură lovitură să realizezi și satisfacția obștească și fericirea personală.

La-nceput pornește-o șoaptă... Un murmur ușor... murmurul crește, se întinde, răzbate pretutindeni, piano, pianissimo... răul s-a făcut.

Mă distruge plictiseala. -Vă cred, numai pe proști îi îngrașă.

Necioplitule! Se cunoaște că ești deprins să vorbești numai cu caii.

Citat aleatoriu