Dar nu-mi displace cafeneaua asta mică. M-am obișnuit cu ea.
Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Cafeneaua cea mică.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:01:02 în versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Așa pot juca până-n ultima clipă. La două se-ntorc la lucru, la magazinele unde sunt salariați.
- Și-așa le trece timpul... Aproape a trecut și anul ăsta 1911. Suntem în 15 aprilie.
- Locuim noi în Paris, dar aici, în cafeneaua asta mică ne ducem viața.
- Nu te simți ostenită câteodată, să stai așa, toată ziua, la casă?
- Cum să nu? Dar tu? Tu nu te simți ostenit să servești toată ziua clienții?
- Dar nu-mi displace cafeneaua asta mică. M-am obișnuit cu ea.
- Da, domnișoara nu se prea grăbește.
- Dar cu ce aer spui asta... ce, nu-ți place domnișoara Yvonne? E tare drăguță.
- Nu că nu mi-ar plăcea, dar nu pot s-o sufăr. O cunoști ca și mine și știi cât îi face pielea.
- Te ia de sus de parc-ar fi cocoțată pe turnurile de la Notre Dame.
- Și de ce, mă rog? Fiindcă eu sunt chelner și ea e fata patronului?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu