Eu n-am prea înțeles atunci ce voia să spună cu această explorare, acuma, însă, nu m-aș da nici eu în lături să plec în explorare...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Cafeneaua cea mică.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:02:55 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Știi doar că n-am fost chelner toată viața.

- Sigur că știu, dar cum ai ajuns chelner, asta nu știu.

- Copilăria mea s-a scurs într-un castel cu un parc imens, cu niște copaci mari, cu niște pajiști grozave în verdele lor.

- De aceea uiți câteodată că ești chelner.

- E-adevărat. Dar domnul care mă luase la curte, ce respectabil era, ce venerabil!

- N-o să mă crezi când ți-oi spune că acestui venerabil domn i-a venit într-o bună zi gândul să facă înconjurul pământului. Să exploreze, cum zicea el.

- Eu n-am prea înțeles atunci ce voia să spună cu această explorare, acuma, însă, nu m-aș da nici eu în lături să plec în explorare...

- Să văd, să pipăi eu locurile unde s-au întâmplat atâtea mari evenimente. Unde au trăit și cum au trăit toți cei care le-au dat naștere.

- Și unde e acum acest domn?

- Ei, aici e-aici... Sunt cinci ani de când a plecat. În primul an primeam câte o scrisoare, din când în când.

- Când a venit momentul în care intendentul n-a mai avut bani pentru întreținerea mea, a trebuit să plec, să vin la Paris, unde, mulțumită instrucțiunii, creșterii, îndemânării și inteligenței mele, am găsit un loc de chelner.

- Din local în local, am nimerit aici.

- Aoleu, ce-mi văd ochii? Edwiga a dat colțul, vine-ncoace.

[...]

Cele mai bune replici din film

În ce privește cafeaua, vă torn foarte puțină, pentru că e zeamă de tutun și e foarte dăunătoare sănătății.

V-am dat un pahar mare de coniac, pentru că ne costă foarte ieftin, fiindcă e fabricat cu spirt de lemne și cu pingele de cizmă.

Aseară am mâncat prea repede. -Repede și mult.

În ce-l privește pe el, mă gândesc numai la un lucru: că l-am lăsat singur în pivniță. Să fi văzut cum îi străluceau ochii, când se uita la butoaie...

Eu împing devotamentul pân-acolo, că nu mănânc la mine-acasă nimic, numai ca să pot mânca prin restaurante cu dumneata. -Se cam vede, da...

Citat aleatoriu