Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Cafeneaua cea mică.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:48:54 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Mă faci să roșesc până-n vârful unghiilor. Nu trebuie să i se spună una ca asta.
- Atunci, nu e decât o cale să-i împiedici: să vorbești tu cu domnișoara și, din vorbă-n vorbă, s-o faci să înțeleagă că nu ai cârlig la ea.
- Ai dreptate, trebuie să-i vorbesc. De când vreau să-i vorbesc! Dar, de data asta nu mai scap prilejul. Am să-i vorbesc. Poți pleca, vine domnișoara...
- Am impresia că rândașul nu și-a prea terminat curățenia în salon. Ai fi putut să observi și dumneata treaba asta. Uite, pe sub tejghea a mai rămas destul gunoi.
- Ești cam aspră cu mine, domnișoară... Aș vrea... aș îndrăzni...
- Ce? (2)
- Domnișoară, cu cel mai profund respect, cu tot respectul ce se cuvine...
- Ce-i, Albert? Parc-ai face o cerere la primar.
- Dă-mi voie să-ți vorbesc numai cinci minute, cu ceasul în mână.
- Vreau să-ți spun că dumneata ești însuflețită numai de sentimente alese și de aceea ești aspră cu mine.
- Vrei, te rog, să vorbești mai clar, ca să te pot înțelege?
- Eu, așa cred că spui dumneata: Acum, că băiatul ăsta e bogat, nu vreau să am aerul că mi-am schimbat purtarea pe care-o am totdeauna față de el.
- Nicidecum! Un lucru vreau să-ți fie limpede: că nu banii vor fi aceia care să mă facă să-mi schimb purtarea față de dumneata.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu