Dormea, iar luna îi lumina chipul... și voinicul nostru o îndrăgi.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Călin-Nebunul.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:11:51 în versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Nu, nu, nu! Pe rând! Câte unul!
- De unde să bănuiască zmeii ce plănuise Călin?
- Pe care cum îl lua de chică să-l treacă peste zid, îl reteza de cap. Și-așa până îi isprăvi pe toți.
- După aceea, se uită pe fereastra palatului să vadă și el fata de care vorbiseră zmeii.
- Era într-adevăr foarte frumoasă.
- Dormea, iar luna îi lumina chipul... și voinicul nostru o îndrăgi.
- O strigă de câteva ori, dar fata nu se trezi din somn.
- Atunci Călin o sărută pe frunte, îi luă din deget inelul și ieși din palatul împărătesc.
- În fața porții, se opri să taie limbile zmeilor și-apoi porni spre bârlogul lor.
- Acolo prinse o zmeoaică și-o trimise și pe ea lângă zmeii uciși. Dar una a scăpat.
- Pe drum înapoi îi dezlegă și-i ospătă după inima lor pe Zori-de-ziuă, Miezul-nopții și De-cu-seară.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu