Despărțindu-se în grabă de Cunigunda, Candide porni din nou la drum împreună cu maestrul său Pangloss.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Candide (1963).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:43:11 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Curaj, Candide. Hai, hai...! Bine, am să plec. Am să fug, adio, scumpa mea Cunigunda. Adio...!

- Dă-mi voie să-ți sărut mâna. Poftim. Adio...

- Excelența sa, guvernatorul.

- Frumoasă doamnă, vă aștept răspunsul.

- Va fi așa cum dorește excelența voastră! (sunet - râde în hohote)

- Despărțindu-se în grabă de Cunigunda, Candide porni din nou la drum împreună cu maestrul său Pangloss.

- Și în timp ce acesta căuta să-și consoleze învățăcelul, repetându-i într-una 'că-n lume e totul cum nu se poate mai bine'...

- Ei străbătură dealuri, văi și munți înfricoșători, fură atacați de armata iezuiților, se rătăciră prin junglă, sau plutiră pe fluvii năvalnice în care e surprinzător cum de-au reușit să nu se înece.

- În sfârșit, după multe peripeții, cei doi călători ajunseră la un râu dincolo de care se întindea o țară foarte ciudată.

- Cât vedeai cu ochii, pământul era presărat cu bulgări de aur și cu pietre scumpe.

- Populația trăia liniștită în mijlocul acestor bogății nemăsurate, fără să sinchisească prea mult de ele.

- De la oamenii întâlniți în cale, Candide și Pangloss aflară că țara aceasta este faimosul Eldorado, atât de râvnit de conchistadori și nedescoperit niciodată.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ah, pe cine-am luat de nevastă! Tu m-ai luat pe mine? Auzi, îndrăzneală! Eu ți-am făcut cinstea să te iau de soț!

Am nevoie de voi, soldați, ca să muriți glorios. De voi, civililor, ca să plătiți de asemenea glorios, impozitele dublate! Hîhî

Stăpânul nostru etern ar fi putut cu puterea sa să prefacă Lisabona în pulbere. Dar el ce-a făcut? Nu a distrus decât trei sferturi din oraș. Și pe aproape o treime dintre locuitori i-a lăsat în viață.

Și dv., tot rege adevărat sunteți sau ați fost? Nu, eu am fost împărat! Am vrut să stăpânesc lumea, să subjug popoarele, să ajung nemuritor... și-am ajuns în carnaval.

Dar dumneata? Ce podoabă ți-ai prins în jurul gâtului? N-am pus-o eu, e funia cu care au vrut să mă spânzure.

Citat aleatoriu