Eu am încercat după plecarea ta să trec eu la cârmă. M-am lăsat păgubaș. N-am stofă de cârmaci. Ți se pare... N-am, sunt bun de secund, dacă vrei, cârmaci însă nu-s.

[ 0 ]

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Capul de rățoi (1982).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:04:47 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul replicii

[...]

- În călătoriile mele am răscolit toate colțișoarele, am ridicat toate perdeluțele vieții. Lucru mare însă n-am aflat. Oamenii sunt aceiași. Pretutindeni aceiași.

- Setea de-a cădea în gol și de-a prinde iar pământul cu picioarele, acrobația aceasta minunată, n-o cunoaștem decât noi. Noi patru.

- Iată de ce m-am înapoiat între voi, dornic ca oricând de-a face tumbe năzdrăvane.

- Dar voi? Noi... Ați făcut năzbâtii d-astea des în lipsa mea? Rar, foarte rar.

- Pentru ce? Pentru că ne-am dat seama ca fără tine nu merge...

- Nu era Macferlan cu voi?

- Eu am încercat după plecarea ta să trec eu la cârmă. M-am lăsat păgubaș. N-am stofă de cârmaci. Ți se pare... N-am, sunt bun de secund, dacă vrei, cârmaci însă nu-s.

- După cum nici burtă-verdele de Bălălău nu e, și nici Strâmbă-Lemne nu poate fi.

- Păreri!

- Când ești între noi, parcă ne torni argint-viu în vine. Prindem aripi. Mintea născocitoare ne biciuie mădularele. Zburăm, ăsta-i cuvântul. Zburdăm!

- Mă întreb dacă n-ar trebui să ne schimbăm pălăriile, prea sunt de bal mascat... Nu găsesc.

- Când eram niște băietani cu tuleie abia răsărite, ne erau de folos, ne dădeau mai multă greutate. Acuma ne-am călit, le putem lepăda.

- Pentru nimic în lume! Nu-mi lepăd jam-birbocul fie ori ce ar fi!

[...]

Cele mai bune replici din film

La auzul vorbulițelor magice: Parchet, Poliție... și altele câteva, cei mai mulți îngălbenesc.

A judeca pe oameni să fie o meserie? Ca oricare alta. Pui întrebări, aștepți răspunsuri și tragi concluziuni. Atâta tot? Dar ce-ai vrea să mai fie? Atuncea și un burlan poate hotărî de soarta oamenilor.

Vă ungeți trupul cu mirodenii? Nu. Aveți, cu toate astea, un iz amețitor!

Barba dumisale însă țipă la vedere: e ca un semnal de alarmă, ca o firmă luminoasă, ca un om pe picioroange.

Vorbele și faptele trăiesc ca pisica cu câinele, iar dacă s-ar aduna într-un ciur întâmplările unui singur ceas, mintea s-ar opri pe loc, neputând să lege și nici să dezlege.

Citat aleatoriu