Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Capul de rățoi (1982).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:17:22 in versiunea Radio a inregistrarii.
- Să întărim voința noastră cu parafe și sigilii. Semnați aici! Pe timbru! Păcat că n-avem și peceți! Se găsesc. Ștampila spălătoriei merge? Ca o mănușă!
- Așa. Crescat! Floreat! Rodat! Rodeat! Rodeat!
- Mă credeți, prieteni, în anii din urmă, fără să vreau, m-am întors cu gândul la blestemățiile noastre din uliță.
- Le crezusem într-un timp tumbe copilărești, și atât.
- Dar cântărind cu luare-aminte, drămuind ca un spițer, mi-am dat seama că aceste încercări de escaladare, de evadare, de rupere din linie sunt un izvor de bucurii mereu proaspete și pline de aromă.
- Este cumva aceasta o năzărire a mea, ori e un grăunte de adevăr în ce vă spun? Mai mult decât un grăunte.
- În alambicurile noastre mustesc, fierb și se distilează băuturi care țin vremea pe loc și dau trupului și sufletului o nesecată tinerețe și voioșie.
- Rachierie eternă! Di primo cartello!
- Suntem oare acum mai bătrâni decât în ziua când am început întâile salturi? Numărăm azi mai multe primăveri ca atunci? Câte primăveri numărăm?
- Șaptesprezece! Pe o parte.
- Tartorul știe ce spune. Suntem și azi cu chiverile de școală pe ureche. Inimile noastre zburdă, iar ochii noștri râd.
- Dacă dar, scumpi maeștri, dacă dar în cazanele noastre se vântură apă-vie, nu-i mai bine să dăm și semenului nostru putința să se înfrupte?
- E cam tâmp acest semen... Încuiat... Rutinar, încrezut... Laș, apucător...
Citat aleatoriu