Ploaia te-a silit. Blestemată ploaie! De nu mă pătrundea până la rărunchi, nu veneam să mă adăpostesc la tine, să mă întind pe laviță și s-adorm buștean.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Capul de rățoi (1982).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:02:03 în versiunea Radio a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- E un trunchi acolo, un pom. Un pom ca toți pomii.
- Prieten drag, prietene scump...
- Ce-am să le spun? Și cum am să le spun?
- Ai parcă vreo vină? Firește că am.
- Nu-i eram eu paznic? Pentru ce am plecat? De ce am coborât?
- Ploaia te-a silit. Blestemată ploaie! De nu mă pătrundea până la rărunchi, nu veneam să mă adăpostesc la tine, să mă întind pe laviță și s-adorm buștean.
- De ce nu m-ai trezit? Dormeai tare adânc. Și-apoi, de te trezeam, totuna, tot un drac!
- Spune, cum a fost? Câți erau? Cum erau?
- Ia, niște huidume. Trei zăplani cât ușa.
- Să se sature să-și mai facă râs de oameni!
- Și gură-largă ăla de tat-tu... până mai ieri tuna și fulgera, și acum parcă i s-au tăiat picioarele.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu