Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Cărăruie care suie-n vârf de munte.
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:55:46 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- Aveam un dribling formidabil de nici nu mai știa adversarul unde-i mingea. Nici eu. Da' o găseam până la urmă cu bunăvoința unor spectatori.
- Ce mai, eram un fenomen! Un fenomen!
- Antrenorul însă, neavând darul descoperirii tinerelor talente, m-a declarat jucător de rezervă. Definitivă!
- Ceea ce nu corespundea cu aspirațiile mele. Așa că m-am atașat puternic de atletism. Deoarece tinerețea și buna mea dispoziție m-au făcut să alerg într-acolo.
- Mai întâi, alergările în care eram mereu înaintea celorlalți concurenți. 'Ia uite-l pe săracu' Bebe! Iar e cu o tură în urmă!' ziceau prietenii mei.
- Ce știau ei? Îmi păstram forțele pentru asaltul final.
- După aceea, mi-am încercat norocul la lungime.
- Am sărit eu ce-am sărit, până când antrenorul mi-a atras atenția că-n loc să sar în lungime, eu sar în lățime.
- Și-am trecut la înălțime... Proba unde m-am afirmat ca fiind cel mai bun săritor al clubului. Și singurul.
- Asta până-n ziua când a pus unul ochii pe mine și ma-ntrebat:
- 'Vrei s-ajungi mai sus?' Zic: 'Cum?' Zice: 'Cu prăjina.'
- E, a reușit să mă convingă și, după indicațiile de rigoare, și-o serie de ezitări, iată-mă pregătit pentru prima săritură.
- M-am concentrat bine asupra obiectivului, am alergat, am proptit capătul prăjinii în pământ și nici n-am simțit când am ajuns... jos.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu