Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Cărăruie care suie-n vârf de munte.
Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:00:08 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- În schimb, la bob, vai de mine...! Ajunsesem un nume celebru!
- În acea vreme, toți vorbeau despre mine aducându-și aminte cu emoție de prima mea coborâre când am uitat să frânez la terminarea circuitului.
- Și odată cu primăvara, am simțit nevoia să zburd și eu, așa ca ei, și m-am înscris la călărie. Frumos sport, cu tradiție și palpitant!
- Îmi amintesc că odată, la un antrenament, mă în goana armăsarului spre un obstacol. Și l-am sărit! Numai eu. Numai eu, calul având altă opinie.
- Așa că m-am reprofilat pe popice. Da' degeaba... Degeaba mă concentram eu cu maximum de atenție că nu pica nimic! Încăpățânate popice...!
- Această nereușită m-a făcut să reflectez serios la viitorul meu ca sportiv... Ajungând la concluzia că încep să îmbătrânesc...
- Pentru că, așa suntem noi, sportivii, dăm randament numai până la o anumită vârstă.
- Așa că m-am decis să mă axez pe sporturi care nu necesită o pregătire fizică deosebită. De exemplu, tirul. Da.
- Antrenorul, foarte amabil, m-a înzestrat c-o pușcă,iar eu i-am dovedit de ce sunt în stare.
- Când a apărut într-un târziu de unde se-ascunsese, mi-a recomandat călduros să vizitez mai întâi un oftalmolog.
- Și-așa am ajuns să port ochelari.
- Mai târziu, a venit un copil, a venit al doilea copil, a venit și soacră-mea pentru că-și vânduse casa...
- Așa c-am fost nevoit să renunț la sport.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu