Eee, muntele! Pe munte simți că trăiești cu adevărat. Urci, și urci, și urci... până ajungi la Colții Morarului.
— (Nae Lăzărescu)
Fragment audio de 15 secunde din piesa de teatru radiofonic Carnaval la Clubul Umorului (1980).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:00:43 în versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- În freamăt de glasuri, un cântec trezește din visele albe cabana din munți.
- Când vagi pornesc voinicește spre culmile ninse, pe ninsele punți.
- În ziua difuză, năluci policrome se prind în monom pe albite alei.
- Sorbind cu nesaț înghețate arome, se dreg ei diseară cu ceaiul de tei.
- La schi, la schi, ai timp și de o glumă ca-n fiecare zi.
- Eee, muntele! Pe munte simți că trăiești cu adevărat. Urci, și urci, și urci... până ajungi la Colții Morarului.
- Păi dacă aveam și eu pe cineva acolo, sus... la cabană, sau măcar la teleferic, știam eu cum să urc.
- Uite, aici e un afiș turistic: 'Să urcăm prin forțe proprii'. Da' de unde atâtea forțe?
[...]