Eu v-aș ruga să-mi arătați în mod concret lipsurile.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Carnavalul (1961).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:05:58 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Câteva povestiri și romanul ăsta.

- Vreți să spuneți că m-am grăbit cu scrierea unei cărți prea mari...?

- Nu, eu vreau să spun c-ați fi putut să mai amânați un pic. Aveți timp, dumneavoastră sunteți tânăr și tinerii, câteodată, se cam grăbesc.

- Iar cel care se grăbește... ia uite, poftim, nuuu...

- Nu, e foarte greu să scrii un roman. Romanul, spre deosebire de povestire și nuvelă, e ceva... ceva mai mare.

- Și-n timp ce într-o operă dramatică acțiunea este concentrată, într-un roman ea crește, crește!

- Eu v-aș ruga să-mi arătați în mod concret lipsurile.

- Mă rog... lipsurile, lipsurile, o să vi le-arăt, că lipsuri este, poftim, ia uite!

- Lipsuri sunt destule, dar nu disperați. Chiar și scriitori mari greșesc, darmite cei mici!

- Asta o știu, dar v-aș ruga să-mi arătați concret.

- Concret? În primul rând e, uite, subiectul...

- O tânără și-un tânăr, studenți, se cunosc la un bal mascat, într-o primăvară, cu prilejul săptămânii carnavalului.

- Mă rog, s-au cunoscut, s-au plăcut, și-au zâmbit, au dansat, treaba lor! Și după aceea nu se mai văd, nu-i așa?

[...]

Cele mai bune replici din film

Zugrăvește un cer, un orizont mai luminos, creează un fond mai potrivit pentru faptele tineretului muncitor.

Conștiința... de ce trebuie să-ți bați capul cu chestii de-astea abstracte?

Nu, Stefan, nu ai dreptate! Romanul tău nu-mi place numai mie. Îi place și mamei, și tatei...

Dă-mi mie bani, că... știu eu să umblu cu ei.

Și cum arată? -Gras și cu mustăți.

Citat aleatoriu