Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Carnavalul (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:49 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Elena și Stanimir erau prietenii mei, s-au iubit foarte mult.
- Păi, da... dumneata să nu mă-nțelegi greșit, tinere. Eu nu sunt împotriva dragostei. Dar exemplul pe care-l dau celorlalți?
- Păi, ia imaginează-ți că toți ar face ca ei. Ce-o să se mai iasă din brigăzile astea? N-o să mai iasă niciun fel de treabă.
- Mă rog, asta ar fi una.
- Ei, poftim! Și pe urmă îmi face impresia că natura e prea sumbră la dumneata. Am observat asta în câteva locuri.
- Zugrăvește un cer, un orizont mai luminos, creează un fond mai potrivit pentru faptele tineretului muncitor.
- Așa a fost vara aceea, tovarășe. Zile întunecoase, mai mult ploioase.
- Nu, nu vă înțeleg argumentele. Mărturisesc că nu mă așteptam la astfel de discuții din partea unui redactor.
- Mă rog, mă rog, eu spun ce cred.
- Ia uite-te, finalul. După mine, asta este partea ce mai slabă a cărții.
- Da. Da? Da, eu sunt. Da, vin îndată.
- Dumneata ai vrut să-ți arăt greșelile.
- Eu îți dau un sfat: fă finalul mai luminos.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu