Toate merg pe tipic: simți că te-ngrași ca un câine hrănit bine și legat de cușca lui cu un lanț zdravăn. Nu mai latri. Hămăi alene, a plictiseală

— Grigore Marineanu (Radu Beligan)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

câini căsătorie ion valjan plictiseală radu beligan

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Ce știa satul (1979).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:25:27 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Straniu... Spuneai mai adineauri că, după divorț, devenim doi străini. Mie mi se pare că opt ani am fost străini și că abia acum, după divorț, începem să ne cunoaștem și să ne stimăm.

- Adevărat. Acuma, când știi tot, mi se pare și mie că te stimez mai mult.

- Prin urmare, coarnele astea grozave le-am suportat fără să le simt. E dezgustător! Sunt indignat pe mine însumi!

- Cum poate să fie un bărbat așa de prost, ca să nu vadă ridicolul și batjocura la care-a ajuns?

- Ei, dragul meu, în căsătorie, ca să vezi pragul de jos...

- Sigur. Dar mai e și altă explicație: căsătoria ne face lași. Ne lenevește, ne îmbrobodește, ne deprinde cu traiul tihnit, lipsit de griji.

- Toate merg pe tipic: simți că te-ngrași ca un câine hrănit bine și legat de cușca lui cu un lanț zdravăn. Nu mai latri. Hămăi alene, a plictiseală

- Ridică cineva ochii asupra nevesti-tii... ți-e lene să te gândești mai departe. Ah, toate cucoanele fac așa.

- Dacă mai ești și funcționar, fericirea e dublă: însurătoarea te-ngrașă și biroul te conservă.

- Ce energie să mai fie-n tine?

- Cel puțin, recunoști c-ai trăit bine cu mine, te-ai îngrășat.

- Ajungi să-ți fie lene să te gândești la posibilitatea răului.

- Și răul există: droaia de prieteni care-ți pun coarne la tine-n casă și pe stradă-ți strâng mâna.

[...]

Cele mai bune replici din film

Femeile au ajuns astăzi ca aeroplanele: cele mai apreciate sunt cele mai ușoare și toate cad o dată, de jos ori mai de sus.

Da. Simt o nevoie grozavă de a fi prietenul tuturor. Destul au fost alții prietenii mei. Am să mănânc la masa altora, să joc poker în casa altuia, să curtez nevasta altuia, să fiu prietenul.

Scumpii mei prieteni! La ce mi-ar fi spus adevărul? Unii mâncau la masa mea, alții jucau cărți, alții trăiau cu femeia mea... Unora le găzduiam vițiurile, altora le dam femeia legitimă. La ce mi-ar fi spus adevărul?

Sunt dintre aceia care socotesc că însăși mâhnirea trebuie să-mbrace haina eleganței. De aceea, nu te aștepta să mă vezi insultând, vociferând vulgar, grosolan, nu.

Acuma afli și tu, dragul meu. -Ce știa satul, nu? -Da. Ce știa satul.

Citat aleatoriu