Spre dimineață ispita fu prea mare. Oftă, luă copilul în brațe, se ridică și porni la drum. Îl luă ca pe o pradă și se făcu nevăzută ca o hoață.

[ 0 ]

Fragment audio de 25 secunde din piesa de teatru radiofonic Cercul de cretă caucazian (1956).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:24:52 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- O striga copilul? Sau i se păru ei că o strigă?

- Femeie, auzi ea, ajută-mă! Și iarăși, încet, foarte încet, fără să scâncească:

- Ascultă chemarea mea, că cine nu vrea s-audă și trece surd și orb pe lângă mine în veci nu va auzi nici dulcea chemare a iubitului, nici cântecul mierlei, nici suspinul de ușurare al culegătorilor viei, la toacă.

- Auzindu-l grăind, se întoarse să mai vadă o dată copilul. Să stea cu el numai o clipă, până va veni cineva, mama lui ori vreun trecător, numai o clipă, să nu-l lase singur, caci primejdia e mare.

- Orașul răsună de vaiete și se mistuie-n foc.

- Mult a stat lângă copil. Pân-a venit seara, pân-a căzut noaptea, până s-au ivit zorile și a răsărit soarele. Prea mult a stat. Prea mult a privit pumnișorii mici, pieptul care răsufla ușor.

- Spre dimineață ispita fu prea mare. Oftă, luă copilul în brațe, se ridică și porni la drum. Îl luă ca pe o pradă și se făcu nevăzută ca o hoață.

- Cum va scăpa, ea, cea plină de omenie, de câinii sângeroși, de vânătorii de oameni care i-au luat urma?

- Cutreierând drumurile împărăției, ascunzându-se-n munții pustii...

- Ce poiană frumoasă! Și uite colo și-o colibă.

- Când e soarele-n crucea cerului, e vremea prânzului.

- Mihail, tu stai cuminte aici, în iarbă, până ce Grușa va găsi o ulcică cu lapte. Da? Șșșșt! Stai cuminte!

- Hei, oameni buni! Deschideți ușa!

[...]

Cele mai bune replici din film

Curtea de judecată dorește să știe cu cât a fost plătit fiecare avocat.

Toate câte sunt pe pământ se cuvin celor care le îngrijesc. Copiii, celor care-i îndrăgesc, ca să crească. Câmpul, celor care-l udă, ca să rodească.

Un proverb spune că vântul când bate, trece prin toate crăpăturile.

Eu, când simt că mă-nțeapă ficatul, poruncesc să-i tragă doctorului 50 de bice la tălpi. Și asta pentru că trăim într-un veac vlăguit. Odinioară ar fi plătit cu capul.

Război lung și dreptate puțină.

Citat aleatoriu