Soția care se credea văduvă află că soțul e în viață.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Cercul de cretă caucazian (1956).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:58:53 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Vorba aceea, omul de omenie se apleacă și ridică traista cu pâini, ca să nu piară niciuna.
- Mai bine nu mai zăboveam atâta în dumineca aceea de Paști... Și te lăsam în cetate...
- Acum, ce mai pot face? M-am păcălit singură.
- Și trecu muntele și se mărită cu țăranul care părea gata să-și dea sufletul.
- Soția care se credea văduvă află că soțul e în viață.
- Ziua, copilul, noaptea, bărbatul... Iubitul? Zi și noapte, mereu.
- Soții se privesc unul pe altul ca doi străini. Odaia e mică...
- Așa trec zilele, așa trec nopțile.
- Când se duce la râu, să spele pânza, chipul iubitului o privește din undă.
- Dar vremea trece și chipul iubitului pălește.
- Când se ridică să stoarcă pânza, aude glasul iubitului, mângâios ca foșnetul plopului.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu