Dimpotrivă, dacă te va socoti vrednică să domnești, atunci te va așeza pe tron, alături de el și te va face adevărata cârmuitoare a Egiptului.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Cezar și Cleopatra.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:18:21 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Și mă va mânca?

- Nu, trebuie să-mi găsești un vrăjitor, să mă prefacă în femeie. Nu ești vrăjitor cumva?

- Poate să-ți găsesc, dar e nevoie de de timp și-n noaptea asta trebuie să stai față-n față cu Cezar, în palatul strămoșilor tăi.

- Nu-mi trece prin minte asemenea îndrăzneală.

- Să știi că, oricât ai fi de speriată și oricât de groaznic ți-ar părea Cezar, trebuie să-l înfrunți ca o femeie curajoasă și o mare regină.

- Nu trebuie să-ți fie deloc frică. Dacă ți-or tremura mâinile, dacă glasul ți se va stinge, atunci ești pierdută.

- Dimpotrivă, dacă te va socoti vrednică să domnești, atunci te va așeza pe tron, alături de el și te va face adevărata cârmuitoare a Egiptului.

- Nu, nu... O să ghicească-ndată cum sunt. O să vadă-ndată ce sunt.

- Nu, Cezar poate fi ușor înșelat de femei. Ochii lor îl zăpăcesc și nu le mai vede așa cum sunt, ci cum dorește el să le vadă.

- Atunci, să-l trag pe sfoară. Am să mă pieptăn ca Ftatatita și-o să creadă, cu siguranță, că sunt o femeie bătrână.

- Dacă vei face una ca asta, te va mânca dintr-o-nghițitură.

- O, te rog, uite, am să fac întocmai cum îmi zici, am să fiu cuminte, am să devin sclava ta...

- Auzi? Glasul lui Cezar!

[...]

Cele mai bune replici din film

Prietene, când un om are ceva de zis, în lumea asta, greutatea nu constă în a-l sili să vorbească, ci în a-l opri să o zică prea des.

Iartă-l. Este un barbar care-și închipuie că obiceiurile insulei și-ale tribului său sunt legile naturii.

Cel care nu a sperat niciodată nu poate cunoaște disperarea.

Ce-ar putea să-mi mai arate Roma din ceea ce n-am văzut încă? Fiecare an la Roma e la fel cu celălalt. Cu singura deosebire că eu îmbătrânesc, în timp ce lumea, pe Via Appia, are mereu aceeași vârstă.

Cine sunt aceia pe care noi îi iubim? Numai cei pe care nu-i urâm. Toți oamenii ne sunt străini și dușmani, în afară de aceia pe care-i iubim.

Citat aleatoriu