Nu, de data aceasta Ftatatita a fost foarte virtuoasă. Potinus a-ncercat să-i dea mită, pentru a-l lăsa să-ți vorbească.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Cezar și Cleopatra.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:55:29 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Dar nu mai poți pleca! Uite, acolo... o mulțime de soldați... uite, scot apa cu gălețile.

- Iată urmarea blestematei tale clemențe, Cezar. Teodotus i-a adus.

- Asta am și urmărit. Biblioteca le va da de lucru, în timp ce noi vom cuceri farul. Să mergem!

- La revedere, dragul meu Cezar! Și vezi să te-ntorci teafăr! La revedere!

- Una dintre voi să mă desfete. Știți vreo poveste? Sau vreo noutate?

- A, Ftatatita... A, mereu Ftatatita! Iarăși o nouă poveste care să m-asmută împotriva ei...

- Nu, de data aceasta Ftatatita a fost foarte virtuoasă. Potinus a-ncercat să-i dea mită, pentru a-l lăsa să-ți vorbească.

- Adică voi toate nu faceți altceva decât să vindeți audiențele mele, ca și cum s-ar cuveni să văd numai pe cei care vă plac vouă, și nu pe cei pe care-aș dori eu.

- Râdeți, dar băgați de seamă: într-o zi am să găsesc eu mijlocul de a fi servită așa cum este servit Cezar.

- Bătrânul cu nas coroiat?

- Tăcere! Nu fi o mică egipteancă prostuță și nesuferită.

- Știi de ce vă îngădui să sporovăiți cu atâta neobrăzare, așa cum vă place, în loc să mă port cu voi cum s-ar purta Ftatatita, dacă ar fi regină?

- Pentru că vrei să-l imiți pe Cezar în toate, și el îngăduie fiecăruia să-i spună tot ceea ce gândește.

[...]

Cele mai bune replici din film

Prietene, când un om are ceva de zis, în lumea asta, greutatea nu constă în a-l sili să vorbească, ci în a-l opri să o zică prea des.

Iartă-l. Este un barbar care-și închipuie că obiceiurile insulei și-ale tribului său sunt legile naturii.

Cel care nu a sperat niciodată nu poate cunoaște disperarea.

Ce-ar putea să-mi mai arate Roma din ceea ce n-am văzut încă? Fiecare an la Roma e la fel cu celălalt. Cu singura deosebire că eu îmbătrânesc, în timp ce lumea, pe Via Appia, are mereu aceeași vârstă.

Cine sunt aceia pe care noi îi iubim? Numai cei pe care nu-i urâm. Toți oamenii ne sunt străini și dușmani, în afară de aceia pe care-i iubim.

Citat aleatoriu