Na-i decât să-i întrebi calul... bunătatea lui nu-i ceva într-adins pentru mine. E-n firea lui.

1
2
3
4
5

[ 1 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Cezar și Cleopatra.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:02:56 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Cine sunt aceia pe care noi îi iubim? Numai cei pe care nu-i urâm. Toți oamenii ne sunt străini și dușmani, în afară de aceia pe care-i iubim.

- În cazul lui Cezar, lucrurile stau altfel. El nu urăște pe nimeni, se-mprietenește cu toată lumea, așa cum te-mprietenești și cu copii, și cu câinii.

- Bunătatea lui față de mine mă minunează, nimeni, nici mama, nici tata, nici doica mea n-a avut vreodată atâta grijă de mine și nici nu și-au spus gândurile atât de liber.

- Cleopatra, oare nu-i tocmai aceasta dragostea?

- Dragoste? Nu... Tot așa s-ar purta și cu prima fată ce-ar întâlni-o-n calea lui îndărăt spre Roma.

- Întreabă-l pe sclavul său, Britanus. A fost așa de bun și cu el...

- Na-i decât să-i întrebi calul... bunătatea lui nu-i ceva într-adins pentru mine. E-n firea lui.

- Dar cum poți fi sigură că nu te iubește așa cum un bărbat ar iubi o femeie?

- Sunt sigură, pentru că nu izbutesc să-l fac gelos. Am încercat...

- Poate c-ar fi trebuit să te-ntrebi atunci dacă tu îl iubești.

- Poate cineva iubi un zeu? Și-n afară de asta, iubesc pe un alt roman. Unul pe care l-am văzut cu mult înaintea lui Cezar.

- Nu-i zeu, ci un bărbat, care poate iubi și urî, care-ar putea să mă facă să sufăr și să-l fac să sufere.

- Știe Cezar de toate astea?

[...]

Cele mai bune replici din film

Prietene, când un om are ceva de zis, în lumea asta, greutatea nu constă în a-l sili să vorbească, ci în a-l opri să o zică prea des.

Iartă-l. Este un barbar care-și închipuie că obiceiurile insulei și-ale tribului său sunt legile naturii.

Cel care nu a sperat niciodată nu poate cunoaște disperarea.

Ce-ar putea să-mi mai arate Roma din ceea ce n-am văzut încă? Fiecare an la Roma e la fel cu celălalt. Cu singura deosebire că eu îmbătrânesc, în timp ce lumea, pe Via Appia, are mereu aceeași vârstă.

Cine sunt aceia pe care noi îi iubim? Numai cei pe care nu-i urâm. Toți oamenii ne sunt străini și dușmani, în afară de aceia pe care-i iubim.

Citat aleatoriu