Să lăsăm Roma îndărătul nostru... Această Romă ce-a ajuns la măreție numai pentru a arăta cum măreția nimicește națiuni ai căror oameni nu mai sunt mari...

[ 1 ]

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Cezar și Cleopatra.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:17:58 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Și mai crezi că doresc să pleci la Roma?

- Nu, nu mai cred absolut nimic. Creierul meu doarme.

- Și-n afară de aceasta, cine știe dacă mă voi mai înapoia la Roma?

- Ce-ar putea să-mi mai arate Roma din ceea ce n-am văzut încă? Fiecare an la Roma e la fel cu celălalt. Cu singura deosebire că eu îmbătrânesc, în timp ce lumea, pe Via Appia, are mereu aceeași vârstă.

- Nu-i mai bine nici aici, în Egipt, oamenii bătrâni, atunci când sunt sătui de viață au obiceiul să zică: Am văzut toate, în afară de izvoarele Nilului.

- Și de ce nu l-ar vedea? Cleopatra, nu vrei să vii cu mine de-a lungul apei, până la leagănul ei, acolo, în inima acelui tărâm al misterelor?

- Să lăsăm Roma îndărătul nostru... Această Romă ce-a ajuns la măreție numai pentru a arăta cum măreția nimicește națiuni ai căror oameni nu mai sunt mari...

- N-ai vrea ca acolo, în mijlocul Marelui Necunoscut, să-ți făuresc un nou regat și să-ți clădesc o cetate sfântă?

- Da, Acuma-i gata să cucerească Africa numai cu două legiuni, chiar înainte de a ajunge la friptura de mistreț.

- Lasă zeflemeaua... Ce proiect nobil! în care Cezar nu mai apare ca un soldat pus pe cuceriri, ci ca un poet, năzuind spre creație...

- Să botezăm cetatea sfântă și să o prăznuim cu vin de Lesbos!

- Cleopatra o va boteza singură.

- Cetatea... se va numi... Darul lui Cezar... pentru Iubita sa.

[...]

Cele mai bune replici din film

Prietene, când un om are ceva de zis, în lumea asta, greutatea nu constă în a-l sili să vorbească, ci în a-l opri să o zică prea des.

Iartă-l. Este un barbar care-și închipuie că obiceiurile insulei și-ale tribului său sunt legile naturii.

Cel care nu a sperat niciodată nu poate cunoaște disperarea.

Ce-ar putea să-mi mai arate Roma din ceea ce n-am văzut încă? Fiecare an la Roma e la fel cu celălalt. Cu singura deosebire că eu îmbătrânesc, în timp ce lumea, pe Via Appia, are mereu aceeași vârstă.

Cine sunt aceia pe care noi îi iubim? Numai cei pe care nu-i urâm. Toți oamenii ne sunt străini și dușmani, în afară de aceia pe care-i iubim.

Citat aleatoriu