Iar acum îmi vine rândul să fiu judecată chiar de propriul tău sclav, Cezar.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Cezar și Cleopatra.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:25:06 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- L-am prins asupra faptului și el m-a insultat. M-a insultat pe mine, regina, chiar în față...

- Cezar n-a vrut să mă răzbune și i-a vorbit cu blândețe și apoi i-a dăruit libertatea. N-am avut oare dreptul să mă răzbun singură? Spune, Lucius!

- Nu o tăgăduiesc, dar vei primi de la Cezar puține mulțumiri pentru aceasta.

- Spune-ți cuvântul, Apolodor. Am greșit, oare?

- N-aș avea decât un singur cuvânt de dojană, frumoasa mea regină.

- Ar fi trebuit să mă chemi pe mine, cavalerul tău, și l-aș fi răpus pe defăimător într-un duel echitabil.

- Iar acum îmi vine rândul să fiu judecată chiar de propriul tău sclav, Cezar.

- Vorbește, Britanus! N-am avut dreptate?

- Dacă trădarea, fățărnicia, deloialitatea ar rămâne nepedepsite, societatea ar ajunge ca o arenă plină de fiare sălbatice, sfâșiindu-se una pe alta! Cezar a greșit.

- Așadar, se pare că verdictul este împotriva mea...

- Ascultă-mă, Cezar, dacă vei găsi un singur om în toată Alexandria care să spună că am greșit, ți-o jur că am să las să fiu răstignită pe ușa palatului de către propriii mei sclavi.

- Dacă în lumea întreagă se va găsi acum sau oricând un om, un singur om care să știe că ai greșit, ei bine, atunci, omul acela va avea menirea sau să cucerească lumea, așa cum am făcut eu, sau să fie crucificat de lume.

- Îi auzi? Toți aceștia, care bat la poarta ta, cred de asemenea în trădare și-n ucidere.

[...]

Cele mai bune replici din film

Prietene, când un om are ceva de zis, în lumea asta, greutatea nu constă în a-l sili să vorbească, ci în a-l opri să o zică prea des.

Iartă-l. Este un barbar care-și închipuie că obiceiurile insulei și-ale tribului său sunt legile naturii.

Cel care nu a sperat niciodată nu poate cunoaște disperarea.

Ce-ar putea să-mi mai arate Roma din ceea ce n-am văzut încă? Fiecare an la Roma e la fel cu celălalt. Cu singura deosebire că eu îmbătrânesc, în timp ce lumea, pe Via Appia, are mereu aceeași vârstă.

Cine sunt aceia pe care noi îi iubim? Numai cei pe care nu-i urâm. Toți oamenii ne sunt străini și dușmani, în afară de aceia pe care-i iubim.

Citat aleatoriu