Știi, mai deunăzi, când am jucat comedia cea în trei acte? La sfârșitul piesei, publicul m-a chemat, dar, când am ieșit, deodată, nu știu cine s-apucă și-mi trântește peste ochi coșcogeamite buchetul de flori, care mai-mai că nu m-au chiorât.

[ 0 ]

Fragment audio de 25 secunde din piesa de teatru radiofonic Creditorii.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:03:10.589 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Vino! L-a ta porunca eu voi să mă supun, eu voi pe a ta frunte coroana să o pun!

- Bravo, bravo! Deseară publicul are să te turtească sub coroane de flori.

- Tu ești, Aglăiță?

- Bine-ai făcut, pentru ca deseară are sa se hotărască soarta noastră dinaintea unui public întreg.

- Deseară au să ploaie coșuri cu flori și bucheturi cu răvașe de amor... pline de ah, mor!

- Ți-a aruncat vreodată cineva vro declarație în obraz?

- Știi, mai deunăzi, când am jucat comedia cea în trei acte? La sfârșitul piesei, publicul m-a chemat, dar, când am ieșit, deodată, nu știu cine s-apucă și-mi trântește peste ochi coșcogeamite buchetul de flori, care mai-mai că nu m-au chiorât.

- Vrea poate sa ți-l bage în ochi, pentru ca să vezi răvașul ce era înauntru.

- Așa se vede... căci, în adevăr, în pomenitul buchet era o declarație de amor plină de foc... un pârjol întreg.

- Bre! știe și mitologie.

- Ascultă-mă ce-mi scrie... Frumoasă Melpomena! De când te-am văzut, mă usuc la focul dragostei pentru mata.

- Pieptul meu s-au prefăcut într-un jăratic ce mă chinuiește peste măsură.

- Scapă-ma, că mor! Sufletul meu arde... arde mai avan decât focul cel mare din Sărărie.

[...]