Grădinarul dar se duse, puse-ndată, altoi, să se prindă și să crească îndestul se nevoi.

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Cronica lui Anton Pann.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:07:29.280 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Primăvara întâia oară, rozele când înfloresc, c-un fir mere la împăratul grădinarul împărătesc, care cu plăcere multă în mâna sa când l-a luat, totodată fără veste, la un deget l-a înțepat.

- Și întâia sa plăcere ce asupra-i o avea, i s-a întors în supărare, cu același gust nu privea.

- Atunci către grădinarul zise: 'Iată un cusur care n-ar fi de cuviință ca să-l aibă un răsur'.

- Tu cam te pricepi la multe măiestrii grădinărești și-asta roză ghimpi să n-aibă n-ai putea să o altoiești?

- 'Ba se poate, împărate', grădinarul a răspuns, 'și grădinăria are către un secret ascuns'.

- 'Nu știu', împăratul zise, 'asta este treaba ta, fă-l ca să-i lipsească ghimpii și un dar vei căpăta'.

- Grădinarul dar se duse, puse-ndată, altoi, să se prindă și să crească îndestul se nevoi.

- În sfârșit, el cu secretul a văzut că a izbutit și, mergând la împăratul, duse un fir înflorit.

- Care, în mâna sa luându-l, foarte bine i-a părut c-a putut să schimbe floarea după cum a fost cerut.

- Dar apoi, când să-l miroasă, zise către grădinar: 'Ce fel? Acum văz că n-are cel mai mic miros măcar.'

- Grădinarul îi răspunse: 'Împărate, să trăiești! Orice lucru fire-aș schimba când vei sta să-l altoiești.'

- Și nimic chiar nu se poate ca să n-aibă vreun cusur. Arbori, plante, flori și oameni, astfel și acest răsur.

- Care or ca-ntâi să-nghimpe și să fie cu miros, ori niciun miros să n-aibă și să fie neghimpos.

[...]

Citat aleatoriu