Al vostru fu sufletul și plânsul...
Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Cyrano de Bergerac (1958).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:30:54 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Dar cum citiți scrisoarea? Cu-un glas ce parcă de altădată-n minte mi-a rămas.
- Dar... cum citiți? E noapte... Și nu vedeți de fel.
- Și-s paisprezece ani... de când păstrează tonul de vechi amic, ce vine să facă pe bufonul.
- Al vostru fu sufletul și plânsul...
- Ba m-ați iubit! Glasul, acum, v-a dezmințit.
- Nu, scumpa mea iubire, deloc nu v-am iubit.
- Ah, câte lucruri moarte, ce-au renăscut deodată! De ce-ați tăcut o vreme atât de-ndelungată?
- Când în scrisoarea-n care un rând de dânsul nu-i, sunt lacrimile voastre...
- Atunci, tăcerea asta, atât de-nălțătoare, cum de-ați sfărâmat-o astăzi?
[...]
