Contextul replicii
[...]
- Ciudat. Semeni atât de mult cu mama dumitale... nu mai există un astfel de păr, ca al dumitale și al mamei dumitale. N-am mai cunoscut decât o singură femeie cu un asemenea păr. Pe mama.
- Da, mama... avea un păr bogat, frumos, niște ochi mari, adânci, triști și albaștri. Albaștri ca Marea Caraibelor.
- Nu semăn deloc cu mama, toată lumea știe că eu semăn cu tata.
- Cred că nu te-am supărat. Iartă-mă, eu, petrecându-mi viața pe mare, sunt obișnuit să vorbesc deschis, pe față.
- Spune-mi, ce ai împotriva mea? Pentru nimic în lume n-aș vrea să existe vreo neînțelegere între noi. Mai ales că mi s-a părut că nici dumneata nu m-ai privit cu nepăsare.
- Îți amintești de noaptea aceea, când ne-am plimbat pe țărmul mării?
- Mama ți-a spus atunci să mă săruți?
- Ce vrei să spui? Vrei să spui că n-ar fi trebuit să te sărut, fără voia mamei dumitale?
- N-ar fi trebuit să-i ceri voie?
- Chiar dacă trebuia, nu i-am cerut voie. Dar asta n-a împiedicat ca sărutul să fie la fel de tulburător.
- Poate că te-am plictisit, în noaptea aceea, cu poveștile mele despre corăbii.
- Albe, înalte corăbii... le comparai cu niște femei, frumoase și palide. Îmi spuneai că-ți sunt mai dragi decât orice femeie din lume. Nu-i așa, domnule căpitan?
- Da, așa simțeam, înainte să te fi întâlnit.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu