E Robert Mayo, fiul cel mare al lui James Mayo, fermier vestit în tot ținutul.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Dincolo de zare.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:02:29 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- În zare, colinele sunt tivite de o dungă slabă de foc. Deasupra lor, cerul strălucește de roșul purpuriu al apusului.

- Ca printr-o ceață alburie, cât pot cuprinde privirile, se-ntind ogoarele proaspăt arate ale fermierilor.

- Un măr bătrân și noduros, de-abia înfrunzit, își înalță crengile spre cer, profilându-se negru pe depărtarea ștearsă.

- La rădăcina lui, pe o buturugă, șade un tânăr cu fruntea înaltă și ochii negri, cu trăsături fine, citind o carte la lumina palidă a asfințitului.

- Însemnând cu un deget pagina la care a rămas, întoarce capul către zare și rămâne așa, cu privirea fixă peste ogoare și coline.

- Buzele-i se mișcă, parcă și-ar vorbi singur.

- E Robert Mayo, fiul cel mare al lui James Mayo, fermier vestit în tot ținutul.

- Strigătul fratelui său, Andrew, care se întoarce de la munca câmpului, îl trezește din visare.

- Rob! Ha-ha! Doamne-Dumnezeule, iar visezi cu ochii deschiși, ziua-n amiaza mare?

- Un vis din hârțoagele de lângă tine, dar vrei să-ți strici ochii la lumina asta?

- Nu citeam, când ai venit.

- Ba ai citit. Tu n-ai să te schimbi niciodată. Acum, ce-i la rând? Poezie, aș pune rămășag. Ia dă-mi cartea să văd.

- Bagă de seamă, să n-o murdărești.

[...]

Cele mai bune replici din film

O, iată, încep să visez, iarăși. Visul meu cel bătrân și nebun...

Ce? Să-l mint acum, când e gata să moară? Crezi că aș putea fi așa de mârșav?

Încă mai nădăjduiești? Nu, eu știu... soarele... vine așa de-ncet... Nu mai am vreme să-l aștept.

Nu fiți supărați, nu vedeți că acum, la urmă, sunt fericit? Pentru că plec în depărtări... liber...

Tată, mama plânge. -Nu, draga tatii, mama nu plânge. I-a dat soarele-n ochi, atâta tot.

Citat aleatoriu