Neclintirea acestei amiezi pare c-a pătruns și-n casă, încât până și lucrurile din camere îți fac impresia dezolantă că sunt sleite de puteri.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Dincolo de zare.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:38:30 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- De-atunci au trecut trei ani.

- Măcinat de supărarea pe care i-a pricinuit-o Andrew, bătrânul James Mayo s-a stins curând după plecarea acestuia.

- Între timp, doamna Atkins a venit să locuiască împreună cu Ruth, Robert și fetița acestora, Mary.

- Ferma, rămasă pe mâna lui Robert, cu totul nepriceput în astfel de treburi, a ajuns într-o stare de plâns.

- Monotonia din casa Mayo e tulburată din când în când doar de câte-o scrisoare scrisă fugar de Andy prin vreun port îndepărtat în care poposește corabia lui Dick Scott.

- E o zi fierbinte de vară secetoasă.

- Neclintirea acestei amiezi pare c-a pătruns și-n casă, încât până și lucrurile din camere îți fac impresia dezolantă că sunt sleite de puteri.

- Îmbrăcată-n negru, doamna Atkins, paralizată, instalată-n scaunul său cu roate, stă de vorbă cu Kate Mayo, pe chipul căreia se poate citi o adâncă descurajare și tristețe.

- Robert iar a-ntârziat la masă, ca de obicei.

- Nu-nțeleg cum de mai îndură Ruth, doar am vorbit cu ea.

- E mult de când i-am spus: cred că-i timpul să pui capăt la toată dezordinea asta!

- Ce-și închipuie dânsul? Că tu poți duce-n spate o casă ca asta, fără niciun capăt de ață și fără o mână de ajutor?

- Dar ea nici nu ascultă. E la fel cu dânsul sau poate-și închipuie că se pricepe mai bine decât o bătrână bolnavă și prăpădită ca mine.

[...]

Cele mai bune replici din film

O, iată, încep să visez, iarăși. Visul meu cel bătrân și nebun...

Tată, mama plânge. -Nu, draga tatii, mama nu plânge. I-a dat soarele-n ochi, atâta tot.

Sunt hotărât să plec, să mă duc. M-am hotărât, ți-am spus. Aici aș muri, m-aș ucide singur. Nu poți înțelege ce înseamnă asta. Cât aș suferi... tu ai face la fel, pricepi? Trebuie, trebuie să plec!

Ce? Să-l mint acum, când e gata să moară? Crezi că aș putea fi așa de mârșav?

Încă mai nădăjduiești? Nu, eu știu... soarele... vine așa de-ncet... Nu mai am vreme să-l aștept.

Citat aleatoriu