Dar atunci dumneata şi cu mine vom fi praf sub copitele cailor lor.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Doamna neagră din sonete.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:27:11 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- De aceea măria ta e datoare să dea artei actoriceşti adevărata ei utilitate şi demnitate.

- Voi discuta aceasta cu ministrul de finanţe.

- Atunci sunt pierdut! Căci n-a existat încă un ministru de finanţe capabil să găsească un ban şi pentru altceva, în afara cheltuielilor trebuincioase guvernului, decât doar pentru război sau pentru leafa vreunui nepot.

- Ai dreptate! Dar n-am ce să fac, nu-ndrăznesc să-mi jignesc puritanii turbulenţi, punând în sarcina tezaurului public un locaş atât de frivol ca teatrul.

- Da... şi vor mai fi de făcut o mie de lucruri la Londra, până când să se găsească în tezaurul public bani şi pentru poezia dumitale.

- Şi să-ţi mai spun ceva: vor trece 300 de ani şi mai bine până când supuşii mei vor înţelege că omul nu poate trăi numai cu pâine, ci şi cu fiecare cuvânt din gura celor pe care Dumnezeu îi inspiră.

- Dar atunci dumneata şi cu mine vom fi praf sub copitele cailor lor.

- Dacă încă vor mai merge călare, în loc să zboare...

- S-ar putea însă ca atunci şi operele dumitale să fie praf şi pulbere.

- Vor trăi, doamnă! Fiţi fără grijă.

- S-ar putea să fie şi aşa.

- Dar de un lucru sunt sigură, deoarece îmi cunosc bine concetăţenii...

- Cât timp toate celelalte ţări ale lumii nu vor avea teatrul lor, ţinut din banii statului, Anglia nu se va încumeta la o asemenea aventură.

[...]

Cele mai bune replici din film

Mă atragi aşa cum atrage Steaua Polară magnetul. Mă agăţ fără voia mea de dumneata.

Avea dreptate bardul scoţian când spunea că acel care creează cântecele unei naţiuni e mai puternic decât cel care-i face legile.

Nici măcar două zile-n şir nu-s acelaşi om. Uneori, Adam, alteori, Benvolio, şi, până mai adineauri, fantoma.

În sfârşit, durerea ţi-a smuls o notă muzicală.

Acum vorbeşti ca un zidar învăţat, care-şi închipuie că Cerul se află în vârful scării lui. Şi de aceea, se încumetă să mă certe, că eu zbor.

Citat aleatoriu