Privirile mi s-au întunecat. Nimic nu mai găseam, nicio ieșire și niciun ajutor. Deodată, o rază de soare parcă-n suflet îmi pătrunde.
Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Carlos (1955).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:21:25 în versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Și, în sfârșit, tăcerea mea, cu totul ne-nțeleasă.
- Nefericitule! Ea te-a trădat! Noroc că te-am văzut când alergai la dânsa.
- Privirile mi s-au întunecat. Nimic nu mai găseam, nicio ieșire și niciun ajutor. Deodată, o rază de soare parcă-n suflet îmi pătrunde.
- Și mă gândesc: ce-ar fi să-nșel pe rege? Ce-ar fi să fac chiar eu pe vinovatul?
- Și, poate că, un trăsnet ca acesta lovindu-l, îl va face pe tiran să șovăie.
- Ce-mi trebuie mai mult? În timp ce el va sta pe gânduri, Carlos va izbuti să fugă în Brabant.
- Că, datorită unei mincinoase învinuiri ce ți se aducea, am izbutit să scap de bănuiala monarhului.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu