Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:04:39.582 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Sau mai bine zis, din ziua aceea, inima nu mi s-a mai întors niciodată. A rămas lângă un tânăr pe care l-am întâlnit la Victoria.
- Mă împiedicai, îmi sări un ochi la ciorap, mă îmbujorai toată când o mână albă ca fildeșul mă sprijini. Și vai, cât de bine știa să sprijine.
- Seniora, un seraf ca dumneata nu trebuie să imite exemplul îngerului trufiei și să cadă.
- Așa îmi spuse și-mi luă zălog o mănușă. La drept vorbind, odată cu mănușa îmi fură și inima.
- De atunci, dădu asalturi peste asalturi pentru a-mi înfrânge trufia fără margini. Epistole și sonete ziua, serenade noaptea...
- Îmi trimise giuvaeruri. Eu le primii și tu știi, Quintana, ce înseamnă să primești giuvaeruri de la un bărbat.
- Ei bine, dar cum îl cheamă pe acest bărbat? -Don Martin de Guzman.
- Ce să-ți spun, Quintana? În două luni, Don Martin birui prin șiretenie orice obstacol.
- Făgădui să mă ia de soție. Minunat.
- Dar cum așa?
- Tatăl lui află de dragostea noastră. Află că eram nobilă, dar nu prea bogată.
- În aceeași vreme, el primi o scrisoare de la unul dintre prietenii săi din Valladolid, un anume Don Pedro de Mendoza y Velestegui, care-i propunea pe fiica sa, Ines, fată cu o zestre de 60000 de ducați, drept soție pentru fiul său, Martin.
- Temându-se de un scandal public, pregăti atunci în ascuns o caleașcă și-l trimise pe logodnicul meu în acest oraș al amăgirilor.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu