În grădinile ducelui, Don Gil, aici Donia Elvira.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:42:28.868 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Fii liniștită.

- Îi voi scrie, chiar sub ochii tăi, o scrisoare lui Don Gil, în care-i voi ucide orice nădejde.

- I-o trimit prin Valdivieso, scutierul meu.

- Elvira! De azi înainte sunt sclava ta! Sunt sclava ta!

- Oh! Ah, prostuța! A căzut în cursă.

- Când sunt bărbat, când sunt femeie.

- În grădinile ducelui, Don Gil, aici Donia Elvira.

- Ah, când iubești, ce nu-i cu putință?

- Madridul, la ceasul când pe străzile lui largi mișună un furnicar de gură-cască provinciali și madrileni, care fac negustorie pe picior. Și unora, și altora nici nu le pasă de soarele care-i dogorește în creștet.

- Sporovăiesc pe-ntrecute, mănâncă dulciuri, se cinstesc cu lichior, apoi se ciondănesc cu strășnicie ca să amuțească de îndată ce dau cu ochii de statuia Fecioarei, care-i întâmpină la fiecare colț de stradă.

- Din iureșul mulțimii, iată-l pe Quintana, trăgându-l de mânecă pe Don Martin, care-i îmbrăcat de sus până jos în verde, mai ceva decât Don Gil.

- Chiar în stradă ți-ai găsit să-mi spui vestea? Ce să fac? Acolo unde v-am găsit, Don Martin.

- Hai să intrăm sub arcadele de colo. E mai puțin zgomot.

[...]

Cele mai bune replici din film

Am ascultat totul din boschetul din stânga.

M-am dus și eu. Și nu știu dacă m-am mai întors vreodată.

Zorile m-au prins pe străzile tale, Madrid, pe străzile astea întortocheate și pline de minciuni aidoma turnului Babel.

Și are în schimb niște ciorapi verzi care nu mai sunt o pereche de ciorapi, ci două ceruri, două bolți cerești.

Ia te uită ce emoționat mai sunt. Parcă n-aș fi un Don Juan.

Citat aleatoriu