Da, acum e o chestiune de zile. Dacă nu chiar de ore. Leșină mereu. Are dureri de tot soiul.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:44:04.144 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Sporovăiesc pe-ntrecute, mănâncă dulciuri, se cinstesc cu lichior, apoi se ciondănesc cu strășnicie ca să amuțească de îndată ce dau cu ochii de statuia Fecioarei, care-i întâmpină la fiecare colț de stradă.

- Din iureșul mulțimii, iată-l pe Quintana, trăgându-l de mânecă pe Don Martin, care-i îmbrăcat de sus până jos în verde, mai ceva decât Don Gil.

- Chiar în stradă ți-ai găsit să-mi spui vestea? Ce să fac? Acolo unde v-am găsit, Don Martin.

- Hai să intrăm sub arcadele de colo. E mai puțin zgomot.

- Așadar, spui că ai văzut-o cu ochii tăi, la mănăstire?

- E într-o stare evlavioasă rău. Da, se pregătește să-l nască pe Mesia.

- Da, acum e o chestiune de zile. Dacă nu chiar de ore. Leșină mereu. Are dureri de tot soiul.

- Dacă nu dați fuga la dânsa, moare de durere și de rușine.

- Și eu, care aș fi fost în stare să jur, Quintana, că a venit la Madrid să mă persecute.

- Oh, ce mare nedreptate îi faceți, dacă gândiți una ca asta despre dânsa.

- N-ar fi putut să mă urmărească travestită?

- Dar scrisoarea asta pe care vi-am adus-o, scrisoarea asta n-a șoptit nimic inimii dumneavoastră?

- Da, da, ai dreptate, Quintana. Rugile ei sunt prea sincere și mă simt profund tulburat.

[...]

Cele mai bune replici din film

Am ascultat totul din boschetul din stânga.

M-am dus și eu. Și nu știu dacă m-am mai întors vreodată.

Zorile m-au prins pe străzile tale, Madrid, pe străzile astea întortocheate și pline de minciuni aidoma turnului Babel.

Și are în schimb niște ciorapi verzi care nu mai sunt o pereche de ciorapi, ci două ceruri, două bolți cerești.

Ia te uită ce emoționat mai sunt. Parcă n-aș fi un Don Juan.

Citat aleatoriu