Ei, dar ce-o fi făcând și servitorul meu de nu mai vine de la poștă? Hm? A! Uite-l! Uite-l că vine.

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:47:06.239 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Așa că, din două una, ori te lași de pețit, ori te pregătești de moarte.

- Va să zică, ea zice că se va mărita cu mine. Nu sunt atât de stupid să mă bat tocmai când cunosc hotărârea ei și să mă las ucis în ajunul căsătoriei a cărei contractare mi-o confirmi chiar dumneata.

- Peste o lună, după nuntă, când mă voi sătura de frumusețea ei... Dacă mai ții, ne vom bate. Și dacă mă ucizi, ai mai multe șanse, căci ți-aș lăsa o văduvă.

- Pe cuvântul lui Don Juan, ne vom mai vedea noi, senior! Să știți că aceasta se va întâmpla cât de curând.

- Acum, când știu că Donia Ines s-a hotărât să mă ia de bărbat, să mă ierte Donia Juana, dar planul meu de a pleca la Valladolid cade în mod logic.

- Ar fi să trag o palmă providenței, dând cu piciorul unui asemenea prilej.

- Ei, dar ce-o fi făcând și servitorul meu de nu mai vine de la poștă? Hm? A! Uite-l! Uite-l că vine.

- Osorio! Osorio!

- Slavă Cerului că te văd, stăpâne! A sosit o scrisoare pentru dumneata. Firește, adresată lui Don Gil de Albornoz. Poftim!

- E scrisul tatei. Să vedem!

- În plic sunt trei scrisori, una pentru mine, alta pentru Don Pedro de Mendoza și a treia pentru Augustin Soler de Camargo, Zaraf.

- Oh, să nădăjduim c-o fi unul care să ne poată da în sfârșit bani, fiindcă am început să le cam simțim lipsa.

- Ce mai spune în scrisoare? Să încasăm de la acest zaraf o mie de scuzi, să cumpărăm un giuvaer pentru logodna mea, acum sigură, cu Donia Ines.

[...]

Citat aleatoriu