Și Don Martin, însoțit de Osorio, își face loc prin furnicarul străzii.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:48:14.703 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Oh, să nădăjduim c-o fi unul care să ne poată da în sfârșit bani, fiindcă am început să le cam simțim lipsa.

- Ce mai spune în scrisoare? Să încasăm de la acest zaraf o mie de scuzi, să cumpărăm un giuvaer pentru logodna mea, acum sigură, cu Donia Ines.

- Și cu Donia Juana, cum rămâne?

- Îi voi scrie o scrisoare frumoasă care să miște până la lacrimi pe oricine ar citi-o.

- O voi sfătui să se călugărească.

- Haidem, Osorio! Haidem să-ncasăm banii!

- Și Don Martin, însoțit de Osorio, își face loc prin furnicarul străzii.

- Numai că din pricina costumului verde cu care-i îmbrăcat, în urma sa aleargă ca un bezmetic Caramancel. Pe semne, crede c-a dat de stăpânul său, de Don Gilito.

- Ah! L-a ajuns. I-a ieșit în față.

- Stăpâne! Stăpâne! Stă...

- Vai! Iertați-mă, dar văzându-vă de departe îmbrăcat așa, mi s-a părut că sunteți stăpânul meu, senior Don Gil.

- Ah! Acum înțeleg eu de ce stăpânul meu a dispărut de două zile.

- Ești un tâlhar de drumul mare!

[...]

Cele mai bune replici din film

Am ascultat totul din boschetul din stânga.

M-am dus și eu. Și nu știu dacă m-am mai întors vreodată.

Zorile m-au prins pe străzile tale, Madrid, pe străzile astea întortocheate și pline de minciuni aidoma turnului Babel.

Și are în schimb niște ciorapi verzi care nu mai sunt o pereche de ciorapi, ci două ceruri, două bolți cerești.

Ia te uită ce emoționat mai sunt. Parcă n-aș fi un Don Juan.

Citat aleatoriu