Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:05:17.679 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Don Gil! Ca să vă văd, a trebuit să vin în casa verișoarei mele, Ines.
- Nu s-ar putea să mă întâlnesc în altă parte cu dumneata pentru o zi?
- Am și eu avere și casă ca și Donia Ines și știu și eu să iubesc ca și ea.
- Să iubești? Pe cine? Dacă-i îngăduit să te întreb.
- Adică, adică de ce nu?
- Ah! Cum asta? Ah! Înțeleg! Mă temeam eu să nu...
- Dar acum e prea târziu. -Nu! Nu! Deloc!
- Nu trebuie să înțelegi greșit, îngerul meu.
- Îmi pare doar rău de de timpul pe care l-am pierdut venind zi de zi în această casă fără să îndrăznesc, fără să nădăjduiesc măcar, că mi-ai putea arunca o privire.
- Din ziua aceea binecuvântată, când v-am întâlnit pentru întâia oară în grădinile ducelui, n-am mai avut zi senină.
- Viața a început să fie pentru mine o noapte grea, grea și neagră. Îmi lipsea lumina. Îmi lipseai dumneata, Donia Clara, soarele vieții mele!
- Bine, dar atunci... atunci pentru ce veneai atât de des să te însorești sub soarele Doniei Ines, lumina inimii dumitale?
- Donia Ines înseamnă beznă cea mai adâncă, tenebrele, prăpastia, în comparație cu dumneavoastră, Donia Clara!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu