- Dar acum e prea târziu.
- Nu! Nu! Deloc!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:05:17.679 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Don Gil! Ca să vă văd, a trebuit să vin în casa verișoarei mele, Ines.

- Nu s-ar putea să mă întâlnesc în altă parte cu dumneata pentru o zi?

- Am și eu avere și casă ca și Donia Ines și știu și eu să iubesc ca și ea.

- Să iubești? Pe cine? Dacă-i îngăduit să te întreb.

- Adică, adică de ce nu?

- Ah! Cum asta? Ah! Înțeleg! Mă temeam eu să nu...

- Dar acum e prea târziu. -Nu! Nu! Deloc!

- Nu trebuie să înțelegi greșit, îngerul meu.

- Îmi pare doar rău de de timpul pe care l-am pierdut venind zi de zi în această casă fără să îndrăznesc, fără să nădăjduiesc măcar, că mi-ai putea arunca o privire.

- Din ziua aceea binecuvântată, când v-am întâlnit pentru întâia oară în grădinile ducelui, n-am mai avut zi senină.

- Viața a început să fie pentru mine o noapte grea, grea și neagră. Îmi lipsea lumina. Îmi lipseai dumneata, Donia Clara, soarele vieții mele!

- Bine, dar atunci... atunci pentru ce veneai atât de des să te însorești sub soarele Doniei Ines, lumina inimii dumitale?

- Donia Ines înseamnă beznă cea mai adâncă, tenebrele, prăpastia, în comparație cu dumneavoastră, Donia Clara!

[...]

Cele mai bune replici din film

M-am dus și eu. Și nu știu dacă m-am mai întors vreodată.

Am ascultat totul din boschetul din stânga.

Ia te uită ce emoționat mai sunt. Parcă n-aș fi un Don Juan.

Zorile m-au prins pe străzile tale, Madrid, pe străzile astea întortocheate și pline de minciuni aidoma turnului Babel.

Și are în schimb niște ciorapi verzi care nu mai sunt o pereche de ciorapi, ci două ceruri, două bolți cerești.

Citat aleatoriu