Stăpânul meu, îmbrăcat în femeie, mi-a spus: Caramancel, Don Gil va trece pe aici.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:15:18.858 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Nu, nu... Nu. L-am văzut acum, de-aproape. E Don Gil. E Don Gil!

- S-a înnoptat de-a binelea.

- În fața casei înalte a Doniei Ines, jos, în stradă, la adăpostul zidului gros al unei arcade, stă la pândă gelosul Don Juan, învăluit într-o mantie.

- Această noapte va fi cea din urmă pentru amândoi Don Gilii ăștia. Oricare din ei va trece pe sub balconul Doniei Ines, va sfârși de mâna mea.

- Doi trec, doi ucid. Să le piară sămânța.

- Dar ce văd în lungul străzii? Vine cineva. S-a oprit. Caută ceva. S-a strecurat în spatele unei fântâni. Cine-o fi?

- Stăpânul meu, îmbrăcat în femeie, mi-a spus: Caramancel, Don Gil va trece pe aici.

- Dar nu, nu e cu putință. Chiar dacă aș vedea nu unul, nu doi, ci o mie trecând și tot nu mi-aș da crezarea ochilor și urechilor.

- Nu mă las până nu pun mâna pe el.

- Aha! În balcon au apărut două femei.

- Ce noapte caldă. Pare făcută anume pentru îndrăgostiți, Donia Ines.

- Dar cum poți să știi cu atâta siguranță că Don Gil al meu va veni în curând?

- Te îndoiești de asta?

[...]

Cele mai bune replici din film

Am ascultat totul din boschetul din stânga.

M-am dus și eu. Și nu știu dacă m-am mai întors vreodată.

Zorile m-au prins pe străzile tale, Madrid, pe străzile astea întortocheate și pline de minciuni aidoma turnului Babel.

Și are în schimb niște ciorapi verzi care nu mai sunt o pereche de ciorapi, ci două ceruri, două bolți cerești.

Ia te uită ce emoționat mai sunt. Parcă n-aș fi un Don Juan.

Citat aleatoriu