Dumnezeule, ce frică m-a cuprins!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 2 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:18:08.709 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Cum, nu mă recunoști?

- Păi, există doi Don Gil.

- Totuși e ciudat. Mi se pare că ți-ai schimbat glasul.

- Dacă ești cu adevărat Don Gil al meu, cântă-mi o serenadă.

- Am auzit eu bine? Don Gil? Umbra aceea nemișcată e așadar, Don Gil, năluca Doniei Juana? Sărman de mine, Don Martin!

- Și, după toate, m-am mai îmbrăcat și-n costum verde de Don Gil.

- Dumnezeule, ce frică m-a cuprins!

- Dacă-ar fi spadasinul cel mai faimos, l-aș întâmpina cu sabia-n mână, fără să tremur. Dar un suflet rătăcitor din purgatoriu, asta nu, nu mă simt în stare să-l înfrunt.

- Cine-i acolo?

- Cine, eu? Eu, eu sunt aici pentru că aici locuiește dragostea mea.

- V-am recunoscut după glas. Sunteți Don Gil, cel pe care Donia Ines îl urăște.

- Doar o ființă supranaturală mă poate recunoaște-n întunericul ăsta.

- Nu am nicio îndoială. E sufletul Doniei Juana.

[...]

Cele mai bune replici din film

Am ascultat totul din boschetul din stânga.

M-am dus și eu. Și nu știu dacă m-am mai întors vreodată.

Zorile m-au prins pe străzile tale, Madrid, pe străzile astea întortocheate și pline de minciuni aidoma turnului Babel.

Și are în schimb niște ciorapi verzi care nu mai sunt o pereche de ciorapi, ci două ceruri, două bolți cerești.

Ia te uită ce emoționat mai sunt. Parcă n-aș fi un Don Juan.

Citat aleatoriu