Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Gil de ciorap verde (1957).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:26:30.830 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Când ziua se îngâna cu noaptea, zorile prinzând din ce în ce să înroșească cerul...
- Când strada care fusese teatrul celor două dueluri rămăsese pustie, numai un singur om istovit de umblet cade frânt pe piatra fântânei din fața casei Doniei Inies. E Don Martin în blestematu-i costum verde al lui Don Gil.
- Zorile m-au prins pe străzile tale, Madrid, pe străzile astea întortocheate și pline de minciuni aidoma turnului Babel.
- Cavalere! Încredințați-mi spada!
- Asasinat? Dar pe cine am omorât eu?
- Acești seniori care se apropie mi-au declarat că...
- Cerule! Vine Don Diego, tatăl Doniei Juana și Quintana!
- Trădătorule! Să nu îndrăznești să tăgăduiești moartea fiicei mele! Îi dăduseși cuvântul că o vei lua de nevastă!
- Oh, dumneavoastră, Don Diego!
- Da, am aflat și eu de moartea iubitei mele Donia Juana.
- Îi dădusem cuvântul, e drept, că o voi lua. Dar plecând din interese de familie aici, la Madrid, am aflat de nașterea pretimpurie și de moartea Doniei Juana când ați sosit domnia voastră la mânăstire.
- Ah, poate vrei să tăgăduiești că ai înjunghiat-o pe Donia Juana pe stradă, că ai gâtuit-o ca pe mielușa?
- Ești un Cain! Răzbunare cere sufletul ei, Abel!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu