Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Don Juan moare ca toți ceilalți.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:29:29 in versiunea Radio a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Te invidiez de moarte...
- Când ședeam la postul meu, în gheretă, și-mi imaginam că în timp ce eu îmi făceam datoria alții făceau amor, se devorau, înnebuneam, uram pe toată lumea...
- Femeile nu merită atâta zbucium... Nu se pricep la amor... N-au miracolul existenței și, mai ales, n-au conștiința propriului lor miracol,
- Uite, asta mă scotea din sărite.
- Totdeauna când e vorba de amor, mai au și altceva de făcut, să dea telefon la o colegă, să-și aranjeze rochița pe scăunel să nu se șifoneze...
- Și eu care nu le iubeam trebuia să le dau lor, care mă iubeau, până și propriul lor miracol,
- Eu trebuia să le clădesc până și propria lor emoție.
- Și la capătul acestor chinuri, descoperi că, în clipa în care o femeie cedează unui anume bărbat, cedează de fapt tuturor bărbaților...
- Dorința femeilor e îngrozitor de globală...
- Uram sexualitatea și voiam s-o stăpânesc, să n-aibă nici un secret pentru mine. Uram sexualitatea cu toată tăria cu care uram moartea. Mi se părea că mă umilește.
- Și-am vrut sa stăpânesc acest abis.
- Și la ce mi-a folosit desăvârșirea mea diavolească? Mă simt singur cu această desăvârșire cum se simte o văduvă care crește șapte pisici...
- Am descoperit un lucru îngrozitor. Nu era nevoie de toată această desăvârșire! Nu era nevoie de mine! A trebuit să vină moartea ca sa înțeleg asta?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu