Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Drum fără sfârșit.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:17:31 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Nu, noi facem excepție. Uite, cel puțin eu mă simt o ființă deosebită.
- Ia spune, ce diferență era între noi și perechea care dormea în camera de alături? Niciuna, afară de faptul că ea era mai grasă ca tine și el mai chel decât mine. Deosebită era numai culoarea mașinii.
- Nu era nicio diferență nici între noi și vecinii din camera din stânga. În afară de faptul că ea purta ochelari, și tu nu, iar el era mai înalt ca mine.
- Aveam până și același tip de mașină, cu aceeași culoare. Diferită era numai culoarea manșonului de la volan, fiindcă al lor era galben și al nostru roșu.
- Nu vreau să fiu la fel ca ceilalți! Și nu sunt. Degeaba vrei să mă convingi, nu sunt!
- Nu-i nimic de făcut, așa cum a trecut epoca diligențelor, s-a sfârșit și cu individualismul. A fost înlăturat de civilizația tehnologică.
- Umanitatea a fost zdrobită, uniformizată, rânduită toată pe același plan. Ca și cum un compresor ar fi nivelat totul.
- Asta-i situația! Nu trebuie s-o iei în tragic.
- Nu prea văd cum a trecut compresorul ăsta peste magnați, industriași, politicieni, vedete de cinema...
- Eu nu m-am referit la favoriții soartei.
- Eu nu fac parte dintre favoriții soartei, mai bine zis, ai sistemului nostru social, dar totuși fac excepție.
- Presupui că ești mai inteligentă ca ceilalți, nu?
- Accept să fiu considerată chiar mai proastă. Dar țin ca lumea să-și dea seama că sunt alcătuită din alt aluat.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu