Întreaga viață ne e determinată de împrejurări exterioare, adesea, absurde. Un regizor nebun zbiară la noi și ne poruncește gesturi neînțelese.
— Pascalopol (Toma Caragiu)
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Enigma Otiliei (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:26:19 în versiunea Radio a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Dragă Felix, Pascalopol e un raționalist.
- Mă întreb dacă nu cumva viața este regizată de o forță supremă, fie și ea oarbă, de un Dumnezeu.
- El de ce-ar fi scutit? Hăituiți suntem toți, Otilia.
- Întreaga viață ne e determinată de împrejurări exterioare, adesea, absurde. Un regizor nebun zbiară la noi și ne poruncește gesturi neînțelese.
- Cred că vă înșelați, confundați destinul cu bătrânețea. Exact.
- Prezența voastră îmi arată că m-am născut prea devreme.
- Și demonstrează o neconcordanță care nu poate fi întâmplătoare.
- Nu, nu, cred că tocmai concordanțele nu pot fi întâmplătoare.
- Mă plictisiți, domnilor filozofi. Peisajul ăsta minunat, necuprins, nu rimează cu discuția voastră.
- Dar fiindcă veni vorba, află, Pascalopol, că n-ai motive să te socotești inferior tinerilor.
[...]