- Da, aș da 50 de țechini.
- Cum? Ai da 50 de țechini?
- Da. Vă spun și vă promit. Dacă puteți să puneți iar mâna pe el, aș da 50 de țechini.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Evantaiul (1962).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:02:20.083 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Signor conte, trebuie să știu. Trebuie să capăt evantaiul ăsta. Și o să-mi spuneți cine îl are!
- Ba, ba n-o să-ți spun deloc.
- Cum îndrăznești? Uiți respectul pe care mi-l datorezi?
- Da, o spun și o susțin. Asta nu e faptă de gentilom.
- Câtă nerușinare! Atâta gălăgie pentru un evantai care nu face nici cinci parale.
- Face cât face. Dumneavoastră nu știți ce preț are și cât aș da ca să-l recapăt.
- Da, aș da 50 de țechini. -Cum? Ai da 50 de țechini? -Da. Vă spun și vă promit. Dacă puteți să puneți iar mâna pe el, aș da 50 de țechini.
- Ei, drăcie! O fi pictat de Tițian?
- Vă rog, signor conte, faceți-mi bucuria asta, plăcerea asta.
- Bine. Bine, am să văd dacă este posibil, dar... dar o să fie greu.
- Dacă l-aș avea eu, m-aș simți jignit de o asemenea propunere.
- Oh, cât despre asta, persoana aceea s-ar ofensa cel puțin cât mine, dacă nu mai mult.
[...]
