În multele romane pe care le-am citit, atâta-ndemânare nicicând n-am întâlnit.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Femeile savante (1961).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:15:24 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Da, pot închide ochii la dragostea-ți secretă, cât timp privirea-ți este o mută interpretă.
- Dar dacă-ncearcă gura-ți să spună tot ce vrei, din fața-mi, pe vecie, va trebui să piei!
- De flacăra mea, teamă să nu vă fie, doamnă.
- Spre Henrieta dorul nestăpânit mă-ndeamnă.
- Veneam la dv. ca să vă rog ceva... Să-mi sprijiniți iubirea, aceasta-i tot ce-aș vrea.
- Mărturisesc, amice, formula e dibace, retragerea-i subtilă. Te felicit și-mi place.
- În multele romane pe care le-am citit, atâta-ndemânare nicicând n-am întâlnit.
- Nu-i nici o dibăcie, v-o spun dintr-un răsuflet, mărturisit-am simplu, deschis, ce am pe suflet.
- Prin flacăra curată a unui dor nestins, mi-e dragă Henrieta, de farmecu-i sunt prins.
- Și Henrieta mi-este stăpână pe vecie. Doresc pe Henrieta s-o capăt de soție.
- Puteți să-mi fiți un sprijin. De-aceea vă implor să-mi dați, de astă dată, o mână de-ajutor.
- Ah, cererea aceasta, de stau și cuget, poate-i ascunsă, doar de formă, sub numele nepoatei.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu